Vine Primavara

Incepe sa fie primavara. E ciudat cum, de fiecare data cand trece iarna, par sa nu mai am rabdare. Vreau sa ies din casa, vreau sa ma plimb aiurea, vreau sa vad locuri noi. Daca pana acum, fiecare intentie a mea de a-mi lua bicicleta si a iesi in natura era oprita de frigul de afara, odata cu incalzirea vremii pot, in sfarsit, sa imi pun planurile in aplicare.

Toata iarna m-am gandit ce faina a fost ultima iesire de anul trecut, la sfarsitul lui Noiembrie, cand, impreuna cu Catalin, am fost prin padurile din Nordul Regensburgului si ne-am inamolit, mai rau ca porcii. E ciudat cum, o situatie care in mod normal ar genera atat disconfort, poate fi cateodata atat de placuta! Cunoscatorii probabil ca ma inteleg.

Si cum anul acesta mi-am propus sa profit de fiecare ocazie, intrucat si Denisa si-a manifestat dorinta de a lua o pauza de la invatat, am planificat amandoi pentru Duminica, o iesire in natura, cu bicicletele.

Un Weekend Plin

Sambata

Intrucat se anuntase vreme buna, am stabilit cu Cristi, inca de miercuri, o scurta iesire cu bicicleta. Cum aceasta era prima iesire pe anul acesta, si cum Cristi nu venea singur, ci cu Dani in Croozer, am ales pentru sambata ceva usor, asa ca pentru iesirea din hibernare.

Planul

Acum ca am ideea, incep planurile. In primul rand, trebuie mentionat ca nu ma duc singur. Catalin, la fel ca si mine, si-a propus si el ca anul acesta sa ajunga pe bicicleta la Viena. La inceput a fost si el la fel de entuziasmat, dar, pe parcurs a inceput sa aiba dubii. Sper ca un antrenament sustinut primavara aceasta, ii va reda increderea si ca, la inceputul verii, vom pleca impreuna la drum. Daca renunta, pe langa experienta excursiei in sine, pierde si bonusul de anul acesta. Asa ca, am mare incredere ca v-a merge pana la capat. Asa-i Catalin? :)

Dupa cum am zis, din cei 2850 km pe care ii parcurge Dunarea din Donaueschingen pana la Marea Neagra, in prima etapa o sa parcurgem numai distanta cuprinsa intre Regensburg si Viena, adica aproximativ 500 de km. La o medie zilnica de 100 km ar trebui sa ajungem in Viena in 5 zile. Personal cred ca o sa ajungem mai devreme, intrucat traseul este foarte usor. Per total pierdem 175m in altitudine, asta insemnand in medie cate 35 pe zi. La un gradient mediu de -0,35% pe zi, traseul trebuie sa para destul de plat. Asta pe hartie!

Cel mai probabil, nu vom fi singuri. Din cate m-am interesat, Donauradweg este una din cele mai circulate rute de cicloturism din Europa. Asta inseamna ca vom fi acompaniati, pe drum, de diversi batranei si batranele iesiti la pensie si care acum pleaca sa vada lumea. Acesta nu e un lucru neaparat rau. Interesul pasionatilor pentru aceasta ruta a dus la dezvoltarea turistica a traseului Dunarii: multe popasuri, restaurante, campinguri. Cele din urma le vom cauta si noi, intrucat, pentru maximizarea aventurii, planuim sa dormim la cort.

Pornind de la o simpla cautare a campingurilor pe Google Maps am inceput sa stabilim si traseul. In prima zi vom pleca din fata Domului din Regensburg. Vom traversa Dunarea pe SteinerneBruecke si mergand pe malul stang al Dunarii vom merge la Straubing unde vom opri pentru pauza de masa. Spre seara, vom vizita Deggendorf-ul si vom dormi prima noapte intr-un camping in satul Nesslbach.

In a doua zi, vom inainta spre Passau. Dupa masa de pranz si vizita de rigoare vom trece peste MarienBruecke in Austria. Odata cu trecerea granitei incepe si primul defileu. Spre seara trebuie sa ajungem in zona Obermuehl an der Donau unde vom si innopta.

La pranz, in ziua a treia trebuie sa fim in Linz. De acolo, vom vizita orasul ecologic "SolarCity Zentrum" si apoi, pedaland mai departe prin "Austria de Jos" vom petrece noapte undeva in zona Wallsee.

Ziua a patra aduce al doilea defileu, la St.Nikola an der Donau. Dupa un popas pentru recapatarea puterilor in Melk, ne vom departa de Autostrada de Vest (A1), si deci de zona puternic circulata. Vom strabate muntii si padurile din Vorderwald si spre seara trebuia sa campam la iesirea din defileu, langa Krems an der Donau.

Pentru ultima zi, ar ramane numai 80 de kilometrii. La mijlocul distantei se afla orasul Tulln (bineinteles "an der Donau"), unde probabil vom si opri pentru pauza de masa. Spre dupamiaza/seara ar trebui sa pedalam ultimi metri, in aplauzele fanilor, in piata din fata Domului din Viena. Conform planului, drumul de intoarcere urmeaza sa il facem cu trenul, cu Regional Express.

Acestea fiind spuse (sau scrise), urmeaza procurarea echipamentului. In afara de bicicleta, nu am aproape nimic din ceea ce imi va trebui la drum. Trebuie avut grija, ca per total, sa am cat mai putina greutate de transportat.

Motivarea

Lucrez la Hella, in Germania, si aici avem un sistem putin diferit de acordare a bonusurilor. Fiecare angajat trebuie sa isi asume doua obiective anuale. Unul "pentru firma", prin care angajatul trebuie sa faca "ceva" prin care sa ajute firma sau colegii, si celalalt privat, prin care angajatul respectiv trebuie sa faca "ceva" pentru el. Aceste doua obiective se definesc la interviul de evaluare si avem timp un an sa le indeplinim. La urmatorul interviu, are loc cuantificarea lor si daca le-ai indeplinit, primesti 100% din prima care ti se cuvine. Asta daca nu e criza! Simplu, nu?!

Acum apare problema. Daca obiectivul pentru firma ti se cam impune, si vrand nevrand il faci, obiectivul particular ti-l alegi tu singur si este alegerea ta daca il duci la bun sfarsit sau nu. Problema e ca trebuie sa ai mare grija ce alegi asa incat sa te motivezi tu singur sa il termini. Pana acum am auzit cele mai diverse obiective ca: "sa ma las de fumat", "sa invat o limba straina", "sa invat sa ma dau cu snowboardul", "sa desenez nu stiu ce", "sa scot pe piatza un album", "sa particip la maraton", "sa castig la bursa" sau "sa invat sa fotografiez".

Eeee, asa se face ca in fiecare an, in preajma interviului incepem sa ne stoarcem creierele in a gasi un obiectiv, pe care chiar sa il poti indeplini, insa ceva ce nu iti este chiar la indemana. Trebuie sa gasesti ceva nou, ceva care sa te faca sa te autodepasesti. Greutatea sta in a alege acel ceva nou, realizabil dar totusi nu foarte usor.

Anul trecut am ales ca obiectiv sa imi cumpar un DSLR (Canon EOS 500d) si sa imi aleg o tema pe baza careia sa fac un album. Tema aleasa a fost "Craiova - o suta de ani mai tarziu". Am gasit pe net poze din Craiova veche si am facut poze din aceleasi unghiuri, dar in zilele noastre. Apoi le-am aranjat frumos intr-un album si l-am prezentat la interviu. Obiectiv indeplinit!

Asa ca anul acesta, tot cautand idei noi, am re-vazut pe net o stire mai veche. In 2009, Uniunea Europeana a finantat primul tur de ciclism pentru amatori. Ideea presupunea ca doua grupuri de ciclisti, unii plecand din Budapesta, altii din Bucuresti, merg pe malul Dunarii si se intalnesc undeva la mijloc unde petrec si se veselesc 3 zile si trei nopti.

Si de aici ideea. As putea sa imi propun un astfel de obiectiv: "Dunarea pe Bicicleta". Dar cum Dunarea are 2850 km, e cam dificil sa gasesc timpul necesar sa ii fac pe toti dintr-o etapa. La o medie zilnica de 100 km, ar dura cam o luna. Asa ca m-am gandit sa impart excursia in etape. Anul acesta: Regensburg - Viena.

Urmeaza: Planul