Mi-a fost foarte greu sa incep sa povestesc ceva despre o asemenea experienta. A fost foarte greu sa aleg cu ce sa incep. O saptamana petrecuta vizitand lumea cu viteza bicicletei ofera prea multa informatie ca sa pot cu usurinta sa pun o ordine in imaginile, trairile si sentimentele de care am avut parte de-a lungul traseului. Experienta la cald, e ca un vis. Acolo pe bicicleta, dupa ce imi intru in ritm, ma deconectez total de viata de zi cu zi. O data plecat la drum, incep sa ma simt parte din mediul prin care trec. Este uimitoare si unica senzatia pe care o ai atunci cand percepi direct fiecare detaliu al peisajului in care te afli. Punctul culminant al excursiei nu mai este destinatia, ci fiecare moment in parte.
Dupa o saptamana de pauza, incep din nou sa imi fac bagajele. In cateva zile imi voi continua traseul de-a lungul Dunarii, de data aceasta de la Regensburg la Viena. Spre deosebire de prima parte, acum nu voi fi singur. Pentru urmatorii aproximativ 530 de kilometri il voi avea ca partener de drum pe Catalin.
Imi aduc aminte cum ma simteam cand eram mic si stiam ca a doua zi urma sa plec in tabara, excursie sau cu ai mei in concediu. Nu mai aveam stare, nu mai aveam rabdare si tin minte cum noaptea nu puteam sa dorm, gandindu-ma la plecarea de a doua zi. O data cu trecerea timpului, sentimentul acela de pofta de aventura si necunoscut a disparut, lasand loc unei abordari mult mai pragmatice a "evenimentului" in fata caruia te afli.
