Motivarea II

Aproape a trecut iarna. Desi a inceput sa fie deja lumina cand plec dimineata de acasa, in aer inca miroase a frig. Dupa cateva saptamani de zapada, acum temperatura a urcat putin peste zero grade, cat sa o topeasca pe toata. Daca pana acum peisajul era alb si frumos si dimeneata totul era inghetat, acum peste tot este namol, mizerie, si dimineata cand plec la serviciu burniteaza.

Oricum temperaturile sunt in crestere, ceea ce inseamna ca vine primavara. Pentru mine, vestea buna este ca o sa pot iar sa ies la plimbare cu bicicleta. Dar cum s-a intamplat in fiecare an de cand m-am mutat in Germania, pentru mine perioada martie-aprilie a insemnat mai mult lupta cu alergia la polen decat activitati in aer liber.

Am deschis blogul acum fix un an, cand povesteam despre sistemul cu telurile de la mine de la serviciu. Asa cum spuneam atunci, in fiecare an ne alegem un tel privat in care tre sa facem ceva sa ne autodepasim, si unul public, pentru firma. Spre mandria mea, anul trecut mi-am ales ca tel privat sa merg cu bicicleta din Regenburg pana la Viena. In anul ce a urmat, nu numai ca mi-am indeplinit telul dar chiar mi-am depasit ceea ce imi propusesem. Astfel in 10 zile am parcurs peste 1000 de kilometri, de la izvoarele Dunarii - Donaueschingen pana la Viena. Toata povestea o puteti vedea aici.

Acum am fost pus iar in fata faptului de a imi alege un tel. Oricat mi-as dori sa pot continua aventura de anul trecut, cu segmentul urmator Viena - Severin, anul acesta circumstantele s-au schimbat. Acum asteptam barza si cum barza si-a anuntat venirea prin iunie, orice excursie cu bicicleta mai lunga de o zi a devenit irealizabila. Astfel a trebuit sa imi gasesc altceva, ceva mai local.

Daca v-ati intrebat care este legatura dintre fotografia atasata si continutul postarii, acum urmeaza explicatia. Anul trecut, inainte de venirea frigului, incepusem sa alerg. De cand am fost mic, am fost cel mai prost alergator posibil. Pur si simplu, nu am avut niciodata rezistenta la alergat. Pe bicicleta, nu am avut probleme, dar cand o luam la pas alert, imediat cedam. Am mai avut ceva tentative in trecut, dar dupa primul kilometru imi dadeam mereu duhul, asa ca de fiecare data m-am lasat pagubas.
 

Totusi anul trecut nu am renuntat. Astfel dupa ce am reusit sa alerg la inceput 2 kilometri, au urmat 5 apoi 7 si la final 10. In ultimele zile cu soare din octombrie, am reusit chiar performanta personala de a alerga 10 kilometri in mai putin de o ora, la un ritm mediu de 5.5 minute pe kilometru. Poate pentru un alergator profesionist e foarte mult, dar pentru mine a fost intradevar o limita pe care am muncit sa o depasesc.

Anul acesta am zis sa fac pasul urmator. Mi-am propus sa alerg un Semimaraton, asta insemnand 21.1 kilometri. Chiar mai mult, nu mi-am propus sa alerg de nebun singur, ci sa particip la un semimaraton organizat. Si ca si anul trecut, am si un tel, si mai personal, secundar. Vreau sa scad in greutate sub un anumit prag. Nu intrebati, pragul nu vi-l spun!
 

Sunt convins ca nu va fi usor, si voi avea mult de munca, dar pana la urma acesta este si scopul. Nu trebuie sa fie ceva usor, ci mai degraba dificil, dar posibil de realizat.

Asa ca, in asteptarea berzei, anul acesta alerg. :)